Complexul Muzeal Arad prezintă ca exponat al acestei luni o scoarță lucrată cu mare măiestrie, care face parte din colecția de țesături a Marilinei Bocu, o mare iubitoare a artei populare românești. În anii interbelici, ea a înființat în casa familiei din Lipova, care adăpostește astăzi muzeul orașului, un atelier de țesătorie, menit să sprijine femeile văduve și fetele rămase orfane după Marele Război.

Piesele lucrate în atelierul din Lipova au ajuns și peste ocean, cu prilejul vizitei făcute de Regina Maria în Statele Unite ale Americii în 1926, când Marilina Bocu, o apropiată a familiei regale, a fost invitată să o însoțească pe regină pentru a face cunoscută frumusețea artei populare românești, de care însăși regina era îndrăgostită, ea îmbrăcându-se adesea în costum popular românesc. În anul 1950, când Sever Bocu a fost arestat și închis la Sighet, și colecția de cusături și broderii românești, aflată în micul muzeu amenajat de Marilina Bocu, a fost confiscată de securitate.

Scoarța prezentată în această lună este lucrată la război în două ițe din bumbac, pe fond roșu, și este ornamentată pe tot câmpul cu vrâste de culoare neagră, galbenă, albastră și verde. Remarcabil este motivul tricolor, separat de celelalte motive decorative, care a fost interzis în această parte de țară până în 1918, dar a fos inserat de țărani în arta populară românească și în țesături.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă o impresionantă colecție de fluturi cu exemplare din România și din țări de pe mai multe continente, intrate în patrimoniul muzeului începând cu anul 1925, multe provenind de la cunoscutul lepidopterolog timișorean dr. Frederic König. Printre exemplarele expuse se remarcă doi fluturi exotici de culoare albastru metalic, de mari dimensiuni, originari din Peru. Fluturii, numiți Morpho didius, au mărimea aripilor de 15 centimetri, iar larvele se hrănesc cu frunze de palmier.

Un manuscris intitulat „Problema țărănească” și redactat în anul 1942 de avocatul Cornel Grofșorean, membru fondator și președinte al Institutului Social Banat-Crișana, este exponatul prezentat de Muzeul Banatului Montan din Reșița în această lună. Era în anii celui de-al doilea război mondial, după ce România pierduse o parte a teritoriilor alipite în 1918, care alcătuiseră România Mare, ca urmare a politicii revizioniste a statelor nemulțumite de condițiile de pace impuse la sfârșitul Marelui Război și a concesiilor repetate făcute de marile puteri europene, care au dus în cele din urmă la declanșarea unei noi conflagrații. În plin război, cercurile guvernamentale românești sperau în recuperarea teritoriilor pierdute iar Institutului Banat-Crișana i-a revenit misiunea de a întocmi documentația necesară în vederea viitoarei conferințe de pace. Banatul, disputat de mai multe țări, a avut parte de o atenție specială, atât România, cât și Iugoslavia și Ungaria căutând să convingă marile puteri de legitimitatea cererilor lor. La conferința de pace din anul 1947, Banatul a păstrat granițele pe care le are și astăzi, dar a intrat în sfera de influență sovietică și a început un brutal și abuziv proces de comunizare a întregii țări.

Recente cercetări arheologice întreprinse la Dudeștii Noi au scos la iveală o necropolă romano-catolică de la jumătatea secolului al XVIII-lea cu 300 de morminte, de unde au fost recuperate mai multe obiecte de cult, printre care și singurul exemplar al unui rozariu din os sculptat și perforat, cel mai frumos artefact din cele descoperite, care este exponatul acestei luni. Rozariul prezentat de Muzeul Național al Banatului din Timișoara, este folosit pentru rugăciunea celor 50 de „Ave Maria” începând cu mijlocul secolului al XIII-lea și a avut, de-a lungul timpului, diferite forme, de la simple cordoane de cânepă cu noduri, la semințe de fructe, mărgele de lemn, de sticlă, sau din pietre prețioase, care erau oferite cadou.